Welcome back! Adică bun venit mie…Trebuia să scriu despre asta. Un japonez care cântă al naibii de bine Canon în RE major al lui Johann Pachelbel…la chitară electrică! Enjoy!
S-a întâmplat! Am fost la Spider-man 3…De ce? Nu întrebaţi…, din curioziate cred, cu toate că nu văzusem decât Spider-man 2.
Şi-am ajuns noi la Movieplex, cu locuri rezervate de acasă (17 RON biletu la premiera pentru studenti, 20 RON preţ normal). Scumpicel, totuşi. Şi după ce am intrat în sală cu pungi de chips-uri şi suc ascunse în hainele pe care le ţineam pe mână (că doar nu era sa dau banii pe cola şi pop-cornu’ lor) a început filmu’. Eroi negativi, pozitivi, personaje pozitive care devenau negative, negative care deveneau pozitive, umor ocazional sărac în compoziţie, brain-washing american: the city of New York, the hero of NY, the people, the truth, something to belive in… 
Whatever!
Partea cea mai tare vine la final: Spider-Man costumat vine să o salveze pe Mary Jane din ghearele unui alt Spider-man negru şi rău care făcuse alianţă cu Sandman (unu’ din nisip). Şi cum “zbura” el din cladire în clădire/stâlp în stâlp ajunge “în zbor” fix în faţa steagului Americii care a fluturat preţ de câteva secunde pe ecran în timp ce toată populaţia NY-ului era strânsă ca la circ şi aplauda neaşteptata şi totuşi sperata înfăţişare a Omului-Păianjen. Iar, bineînţeles, finalul a tras concluziile pe care trebuie să le rămână în cap americanilor: “În orice faci există întotdeauna posibilitatea de a alege…Fă întotdeauna alegerea potrivită bla bla stuff”
În rest, Tobey Maguire a plâns cam mult în filmu ăsta, dovadă că şi super eroii au un suflet, săracii…
Sau cel puţin asta ne arată clasa politică din România. Astăzi, 19 aprilie 2007, Parlamentul României votează cu 322 de voturi pentru şi 108 împotrivă, suspendarea preşedintelui Traian Băsescu! De ce?
Pentru protejarea democraţiei spune opoziţia, pe când susţinătorii lui Băsescu cataloghează decizia ca fiind una împotriva democraţiei. Pe orice canal schimbi, toate discursurile pornesc de la “democraţie”: pentru democraţie, ameninţarea democraţiei, sprijinirea democraţiei, încălcarea democraţiei etc. Asta îmi aminteşte de un curs de Patologii şi terapii comunicaţionale în care se vorbea despre manipularea prin cuvinte…Ce este democraţia? Read the rest of this entry »
De aproape patru ani sunt student pe domeniul relaţiilor publice la SNSPA. Până acum cred ca mi s-au pus o mie de întrebări despre cum e la Comunicare, ce ieşi când termini facultatea, cum sunt profesorii, cu ce se mănâncă relaţiile publice etc. Uneori mă enervam, trebuie să recunosc…, dar fiind răbdător, încercam să răspund adecvat fiecărei întrebări.
Angajat? Am fost de vreo câteva ori, însă am preferat să termin studiile pentru ca apoi să mă stabilesc pe un job în domeniu. În schimb am participat la concursuri şi proiecte gen Olimpiadele Comunicării pentru a învăţa ceva practic. Ajuns în anul patru observ că e atât de frumos să discuţi în continuare despre PR, e atât de relaxant să faci teme despre muzeul relaţiilor publice şi atât de frustrant să lupţi pentru a obţine puncte de trecere. Observ cu regret că paradigma profesorală nu se va concretiza niciodată într-o iniţiativă practică şi ajutătoare pentru student. Relaţiile publice sunt povestite atât de frumos: Rex Harlow, Dennis L. Wilcox, Bernard Dagenais etc. România se lăfăie în teoriile şi megadefiniţiile unor personalităţi (despre care sunt de acord să le cunoşti munca), dar la nivel practic PR-ul românesc se cufundă într-o perpetuă profanare a valorilor promovate de distinşii domni menţionaţi mai sus. Suntem încă în tranziţie! aud o voce în spate. Suntem în tranziţie? Hai să ne batem joc! Nu! Read the rest of this entry »
Din ciclul “Am fost azi şi am văzut…” vă prezint piesa “Anatomie. Titus, căderea Romei” o piesă de teatru sângeroasă până în măduva culiselor. Cred că era sânge (fals, evident) peste tot. Regia Alexandru Darie. Teatru - Bulandra, Parcul Icoanei. Preţ - studenţesc, acceptabil, mai scump, totuşi, decât la “Take, Iake şi Cadâr”.
Originalul piesei (Titus Andronicus) este scris de Shakespeare, însă ce am văzut eu e o adaptare după unu’, Muller…, nu mai ţin minte exact.
Nu am mai văzut aşa ceva în viaţa mea de privitor şi actor (amator) de teatru. Scena e în formă de Colosseum, spectatorii stau în cerc în jurul ei, iar acţiunea urmăreşte sfărşitul sângeros al generalului Titus Andronicus şi al fiilor săi, dar şi al lui Saturnius, moştenitorul tronului Romei: http://en.wikipedia.org/wiki/Titus_andronicus
Am fost cu nişte prieteni de-ai mei cărora nu prea le-a plăcut, însă merită văzută pentru o perspectivă diferită a ideii de teatru. Este posibil să nu înţelegeţi nimic, să vă şocheze sau să vă dezguste, să plecaţi din sală după primul act…Totuşi, mie mi s-a părut interesantă chiar dacă la început mă plictisisem puţin.
Roma decade în sângele amestecat al goţilor şi romanilor!
Flying Gymnast
Un salt de milioane…Ăsta e şi motivul pentru care m-am lăsat de gimnastică.
Am fost azi la The night listener cu Robin Williams…În ansamblu mi-a plăcut, Williams joacă rolul unui realizator de emisiuni radio homosexual care intră în contact telefonic cu un băiat de 14 ani, mare fan de-al lui. Dacă eşti atent şi intri în spiritul evenimentelor observi că te ţine în suspans cu toate că filmul debutează destul de lent şi incert în privinţa acţiunii.
Dacă vă place Robin Williams vi-l recomand, cu toate că nu a strălucit pe măsura valorii lui.
Astăzi, când am ieşit de la cursul de Relaţii Publice în mediul internaţional, am tras un râs pe cinste după ce profa ne-a dat un test. Mai exact GLAT (Google Labs Aptitude Test), un test pe care cei de la Google l-au “împrăştiat” pe la tot felul de instituţii şi universităţi prin 2004. Una dintre universitaţi a fost şi Stanford, ai cărei studenţi nu sunt experţi în matematică. Ce-i drept, testul conţine câteva probleme de mate destul de incomode şi câteva înterbări de creativitate…Aşadar, zice Gogule, dacă scoţi un punctaj mare ai şanse să te angajezi la Google.
Cand ne-am apucat de el am zis că e bătaie de joc. Matematica pe care o învăţasem în liceu nu mă putea ajuta la nimic pentru că o uitasem. Oricum, ideea e că tot testul a fost un instrument de PR implementat de Google, care în final nu a avut ca rezultat angajarea cuiva. Unele dinte problemele de mate au răspunsuri logice, unele sunt ficticve, iar cele de creativitate…sunt de creativitate.
Pentru mai multe detalii intraţi pe http://www.thegooglestory.com/glatpage1.html
acoustic guitar tapping
Un tip care face un tapping grozav pe chitara acustica.
Am fost ieri seară la muzicalul Chicago…, cu Temişan în rolul lui Billy Flynn. Îmi luasem bilet la balcon (ca pentru studenţi) de 25 RON, iar când am ajuns acolo ni s-a spus să mergem în sală că oricum nu se completau locurile. Şi aşa, plătind 25 RON am stat pe loc de 79 RON ;).
În fine, spectacolul a fost OK, plin de viaţă, dar ceea ce a lipsit a fost “spectacolul” dintr-o sală doar pe 3 sferturi plină care degaja un aer rece, distant oarecum, faţă de entuziasmul actorilor. Cu toate astea a fost bun, lumea a aplaudat îndelung la sfârşit şi a plecat aparent mulţumită de show. Despre mine pot să zic că aş vrea să îl mai văd o dată, cu toate că nu mi-a transmis atât de multă emoţie pe cât mă aşteptam.
